My Dreams,Your Dreams,Our Real Dreams...!

Ochii albastri ai fetei se scaldau in lacrimi fierbinti ce alunecau pe
obrazul fin al ei.Nu-si putea sterge lacrimile..Voia sa sufere in in
intuneric.Tinea in brate omul pe care il iubea mai mult decat pe Dumnezeu.Ii simtea sangele rece cum curgea incet pe podeaua udata de
cascada de lacrimi.Se uita la ochii lui si ii vedea inchisi.Sentimentul
o depasea,frica o umilea iar iubirea se sfarma….

Orele trecura,fata ramase in aceeasi pozitie ca inainte:cu baiatul in brate
si cu mii de lacrimi pe obraz.Chiar daca isi dorea,nu putea sa se
opreasca din plans,nu putea sa-l lase jos si sa fuga!Nu putea face
nimic,decat sa stea acolo si sa spere ca ea nu va mai veni!

O ura pe acea femeie…O ura mai mult decat Domnisoara Moda din clasa.O ura
mai mult decat pe mama ei,care mereu ii reprosa ca e prea slaba si nu
mananca,sau ca atunci cand o certa pentru ca statea toata ziua si
asculta muzica,in loc sa’sui faca curat in camera.O ura mai mult decat
pe fraele ei care o deranja mereu,ii umbla prin lucruri si o ura cu
apa…O ura…

Minutele se scurgeau repede...Frica urca cu inconstienta…Trupul fetei o luase razna…Gandul ca va muri si ea,la fel
ca cel pe care inca il tinea in brate ,o chinuia mai mult decat isi
putea imagina.Mintea fetei o luase razna:visa cu ochii deschisi,printre
lacrimile fierbiniti care nu incetau sa se prelinga,ca ea si baiatul pe
care inca il tinea strans in barate se vor casatori si vor avea doi
copii;o fata si un baiat.Era un sentiment de liniste,de pace si
seninatate.Nu voia mai mult decat indeplinirea visului…Dar nu dura prea
mult ca fata deschise ochii,visul se spulbera in mii de bucatele, si
simti ca ceva,sau mai bine zis ca cineva o ridica brusc in picioare si
racni:
-Fugi!Fugi!Ne vor gasi!

Fata constata ca nu mai avea pe nimeni in brate…Iar un sunet cunoscut o facu sa tresara brusc din
pat:alarma ceasului.Era deja 7:30 iar ea deabia se trezise.Isi lua
repede uniforma,ghiozdanul,si pleca fara sa mai spuna “la revedere”
mamei si sa se contrazica un pic cu fratele ei,cum facea de obicei in
fiecare dimineata.

Fugi spre scoala cu sufletul la gura.Se gandea la visul ciudat si straniu pe care-l avuse,dar si ce morala-i va
tine profa’ de matematica daca intarzie.Cand ajunse,observa ca inca mai
era pauza.Se duse direct spre baiatul pe care l-a visat noaptea
trecuta.Si el o cauta pe ea.Se intalnira intr-un sfarsit si mersera in
locul lor special.Era o infundatura uitata de lume,undeva la 6-7 metri
langa scoala lor.Acolo si-au putut trage sufletul.